Dialog istoric între două genii. Rabindranath Tagore şi Albert Einstein s-au întâlnit prin intermediul unui prieten comun, Dr. Mendel. Tagore l-a vizitat pe Einstein la reşedinţa sa din Kaputh, Berlin, pe 14 iulie 1930, iar Einstein l-a vizita Tagore la domiciliu său. Ambele conversaţii au fost înregistrate.
Tagore: Personalitatea infinită a Omului cuprinde Universul. Nu există nimic care să nu poată fi depăşit de personalitatea umană şi acest fapt dovedeşte că adevărul universului este adevărul uman. Iată, ca exemplu, un fapt ştiinţific: materia este compusă din protoni şi electroni, cu spaţii între ei; şi totuşi materia este solidă. În acelaşi mod umanitatea este compusă din indivizi; iar între ei există legătura raporturilor umane care conferă lumii omului o vie solidaritate. Întregul Univers este legat de noi într-un fel asemănător, este un univers uman. Am urmărit acest lucru în artă, literatură şi conştiinţa religioasă.
Einstein: Există două concepţii diferite în problema naturii Universului:
1. Lumea ca unitate dependentă de umanitate;
2. Lumea ca realitate independentă de factorul uman.
2. Lumea ca realitate independentă de factorul uman.
Tagore: Când universul nostru este în armonie cu Omul, veşnicia, noi îl recunoaştem ca pe o realitate, îi simţim frumuseţea.
Einstein: E o concepţie pur omenească asupra Universului.
Tagore: Nu pot avea o altă părere. Lumea aceasta este o lume umană - conceperea sa ştiinţifică e asemănătoare conceperii omului ştiinţific. Există o limită a raţiunii şi a bucuriei care îi dă veridicitate, măsura Omului Etern ale cărui experienţe se trag din ale noastre (...)
Einstein: Adevărul, altfel spus frumuseţea, nu este independentă de om ?
Tagore: Nu.
Einstein: Deci, dacă n-ar fi existat mai multe fiinţe umane, Apollo din Belvedere ar fi încetat să fie frumos?
Tagore: Da.
Einstein: Sunt de acord cu această concepţie despre frumuseţe, dar nu şi în ce priveşte adevărul.
Tagore: De ce nu: adevărul este realizat de om.
Einstein: Eu nu pot dovedi că este justă concepţia mea, de vreme ce ea este religia mea.
Tagore: Frumuseţea se află în idealul armoniei perfecte din Fiinţa Universală*1 adevărul fiind corecta percepere a Spiritului Universal*2. Noi, indivizii, ne apropiem de ea cu ajutorul greşelilor noastre, prin experienţele acumulate, prin conştiinţa noastră luminată - cum am putea fără toate acestea să cunoaştem adevărul?
Tagore: Adevărul, care face corp comun cu Fiinţa Universală, trebuie să fie uman în esenţă; altfel ceea ce înţelegem prin adevăr nu va putea fi numit astfel niciodată; mă refer cel puţin la adevărul descris ca ştiinţific şi care nu poate fi atins decât prin logică, adică printr-un organ uman de raţionament. După filosofia indiană există Brahma, Adevărul absolut care nu poate fi cunoscut nici prin izolarea spiritului individual*3, nici descris prin cuvinte, ci numai realizat prin contopirea completă a individului cu infinitul*4. Dar un asemenea Adevăr nu poate aparţine ştiinţei. Natura adevărului pe care-l discutăm este o aparenţă, adică ceea ce spiritului uman îi pare a fi adevărat, este deci uman şi poate fi numit Maya sau
iluzie.
Einstein: Deci, în concepţia dumneavoastră, care poate fi şi concepţia indiană, nu există iluzia individului ci a umanităţii întregi.
Tagore: În ştiinţă noi operăm cu reguli care suprimă regulile particulare ale spiritului individual şi atingem astfel acea înţelegere a adevărului care rezidă în spiritul Omului Universal.
Einstein: Problema ar fi însă: adevărul există independent de conştiinţa noastră?
Tagore: Ceea ce numim noi adevăr se găseşte în armonia raţională dintre aspectele subiective şi obiective ale realităţii, ambele aparţinând Omului supra-individual (...)
Einstein: Noi atribuim adevărului o obiectivitate supra-umană: ea este indispensabilă pentru noi, această realitate care e independentă de existenţa noastră, de experienţa şi de inteligenţa noastră - deşi n-am putea spune ce reprezintă.
Tagore: Ştiinţa a dovedit că masa, în calitate de obiect solid, este o aparenţă şi, în consecinţă, obiectul recunoscut ca atare de inteligenţa umană n-ar exista dacă această inteligenţă n-ar fi acolo. În acelaşi timp trebuie admis că faptul ultimei realităţi fizice a mesei n-ar fi nimic decât o multitudine de centre de forţă electrică, divizate şi rotitoare, aparţinând deopotrivă inteligenţei umane. În perceperea adevărului există un conflict perpetuu între Spiritul uman Universal şi acelaşi spirit închis în individ. Există şi un acord continuu care se stabileşte între ştiinţele noastre, filosofia şi etica noastră. Oricum, dacă există un adevăr absolut fără nici un raport cu umanitatea, el este complet non-existent. Nu e greu de imaginat o concepţie după care ordinea lucrurilor nu se realizează în spaţiu, ci numai în timp, ca ordinea notelor în muzică. Ideea despre realitate a unei asemenea concepţii este aliată realităţii muzicale, în care geometria lui Pitagora nu mai are nici un sens. Există realitatea hârtiei, infinit diferită de realitatea literaturii, căci pentru tipul de inteligenţă posedată de moliile care mănâncă hârtia literatura nu există; totodată pentru spiritul Omului, literatura are o mai mare valoare decât hârtia însăşi. La fel, dacă există un adevăr care nu are nici o relaţie senzitivă sau raţională cu spiritul uman, el nu va însemna nimic atâta timp cât noi vom rămâne fiinţe umane.
Einstein: Atunci eu sunt mai religios decât dumneavoastră!
Tagore: Religia mea rezidă în acordul Omului supra-personal, Spiritul uman Universal, cu fiinţa mea individuală."
Note:
1 ) Virata (n.t.);
2 ) Brahman (n.t.)
3 ) Atman (n.t.);
4 ) Yoga.
1 ) Virata (n.t.);
2 ) Brahman (n.t.)
3 ) Atman (n.t.);
4 ) Yoga.
***
Tagore: Discutam astăzi cu Dr. Mendel despre noile descoperiri matematice care ne spun că în tărâmul atomilor infinitezimali şansa are rolul ei; drama existenţei nu este absolut predestinată în fapt.
Einstein: Faptele care fac ştiinţa să tindă către această viziune nu spun la revedere cauzalităţii.
Tagore: Poate că nu, încă pare ca ideea de cauzalitate nu este în elemente, dar că altă forţă le concepe într-un univers organizat.
Einstein: Oricine încearcă să înţeleagă la un nivel mai înalt ce este ordinea. Ordinea este acolo, unde elementele principale se combină şi guvernează existenţa, dar la nivelul elementelor subtile aceasta ordine nu poate fi percepută.
Tagore: Astfel dualitatea este în esenţa existenţei, contradicţia dintre impulsul liber şi voinţa directoare care acţionează asupra impulsului care acţionează asupra lui şi implică un schelet logic.
Einstein: Fizica modernă nu ar spune că sunt contradictorii. Norii arată ca un întreg de la distanţă, dar dacă îi priveşti din apropiere apar ca picături dezordonate de apă.
Tagore: O paralelă poate fi găsită cu psihologia umană. Pasiunile şi dorinţele noastre sunt necontrolate, dar caracterul nostru combină aceste elemente într-un tot armonios. Ceva similar se întâmplă şi în lumea fizicii? Sunt oare elementele rebele în echilibru dinamic cu voinţă individuală? Există un principiu în lumea fizicii care le guvernează şi le ordonează?
Einstein: Chiar si elementele care nu au o ordine statistică, elemente ca radiul îşi vor menţine întotdeauna ordinea lor specifică, acum şi de acum înainte, aşa cum au făcut-o dintodeauna. Putem spune atunci că există o ordine statistică la nivelul elementelor.
Tagore: Altfel, drama existenţei ar fi prea derizorie. Este constantă armonia între şansa şi determinare, care face ca totul să pară mereu nou şi viu.
Einstein: Cred că orice facem sau trăim are cauzalitatea lui; este bine, totuşi , că nu o putem afla.
Tagore: Există în relaţiile umane un element de elasticitate de asemenea, o anumită libertate pe o rază scurtă care este necesară pentru manifestarea personalităţii noastre. Este la fel ca sistemul muzical din India, care nu este atât de rigid fixat ca cel occidental. Compozitorii noştri dau o anumită caracteristică definită, un sistem între melodie şi aranjamentul ritmic, şi într-o anumită limită artistul poate improviza pornind de la ea. El trebuie să fie unul cu ritmul acelei melodii şi apoi poate dă o expresie spontană a sentimentului său muzical în acelaşi ritm regulat. Noi apreciem compozitorul pentru geniul său care creează o fundaţie alături de o suprastructură a melodiilor, dar aşteptam de la interpret propria sa îndemânare în a crea o diversitate de ornamentaţii şi inflorescenţe muzicale. În creaţie respectăm legea de bază a existenţei, dar dacă nu ne sustragem ei, putem avea suficientă libertate în limitele personalităţii noastre în expresia ei maximă.
Einstein: Aceasta este posibilă doar când există o tradiţie artistică puternică în muzica să ghideze mintea oamenilor. În Europa, muzica a ajuns într-un punct mult prea departe de arta populară şi sentimentele populare şi a devenit ca o artă secretă cu convenţii şi tradiţii proprii.
Rabindranath Tagore and Albert Einstein in Caputh, July 14, 1930
The second Einstein-Tagore dialogue, the one held in Caputh, 'was taken down by a friend who was present'. This time they began with a discussion of the nature of causality. On this subject the two men talked past each other without any understanding as to what the other was driving at. I do not consider it worthwhile reproducing here any of this. On the other hand, their next theme, on music is quite appealing.
T: The musical system in India...is not so rigidly fixed as is the western music. Our composers give a certain definite outline, a system of melody and rhythmic arrangement, and within a certain limit the player can improvise upon it. He must be one with the law of that particular melody, and then he can give spontaneous expression to his musical feeling with the prescribed regulation. We praise the composer for his genius in creating a foundation along with a superstructure of melodies, but we expect from the player his own skill in the creation of variations of melodic flourish and ornamentation. In creation we follow the central law of existence, but, if we do not cut ourselves adrift from it, we can have sufficient freedom within the limits of our personality for the fullest self-expression.
E: That is only possible where there is a strong artistic tradition in music to guide the people's mind. In Europe, music has come too far away from popular art and popular feeling and has become something like a secret art with conventions and traditions of its own.
T: So you have to be absolutely obedient to this too complicated music. In India the measure of a singer's freedom is in his own creative personality. He can sing the composer's song as his own, if he has the power creatively to assert himself in his interpretation of the general law of melody which he is given to interpret.
E: It requires a very high standard of art fully to realize the great idea in the original music, so that one can make variations upon it. In our country the variations are often prescribed.
T: If in our conduct we can follow the law of goodness, we can have real liberty of self-expression. The principle of conduct is there, but the character which makes it true and individual is our own creation. In our music there is a duality of freedom and prescribed order.
E: Are the words of a song also free? I mean to say, is the singer at liberty to add his own words to the song which he is singing?
T: In Bengal we have a kind of song - Kirtan, we call it - which gives freedom to the singer to introduce parenthetical comments, phrases not in the original song. This occasions great enthusiasm, since the audience is constantly thrilled by some beautiful, spontaneous sentiment freshly added by the singer.
E: Is the metrical form quite severe?
T: Yes, quite. You cannot exceed the limits of versification; the singer in all his variations must keep the rhythm and the time, which is fixed. In European music you have a comparative liberty about time, but not about melody. But in India we have freedom of melody with no freedom of time.
E: Can the Indian music be sung without words? Can one understand a song without words?
T: Yes, we have songs with unmeaning words, sounds which just help to act as carriers of the notes. In North India music is an independent art, not the interpretation of words and thoughts, as in Bengal. The music is very intricate and subtle and is a complete world of melody by itself.
Cartoon by Herblock, published in Washington Post some days after Einstein's death
E: It is not polyphonic?
T: Instruments are used, not for harmony, but for keeping time and for adding to the volume and depth. Has melody suffered in your music by the imposition of harmony?
E: Sometimes it does suffer very much. Sometimes the harmony swallows up the melody altogether.
T: Melody and harmony are like lines and colors in pictures. A simple linear picture may be completely beautiful; the introduction of color may make it vague and insignificant. Yet color may, by combination with lines, create great pictures, so long as it does not smother and destroy their value.
E: It is a beautiful comparison; line is also much older than color. It seems that your melody is much richer in structure than ours. Japanese music seems to be so.
T: It is difficult to analyze the effect of eastern and western music on our minds. I am deeply moved by the western music - I feel that it is great, that it is vast in its structure and grand in its composition. Our own music touches me more deeply by its fundamental lyrical appeal. European music is epic in character; it has a broad background and is Gothic in its structure.
E: Yes, yes, that is very true. When did you first hear European music?
T: At seventeen, when I first came to Europe. I came to know it intimately, but even before that time I had heard European music in our own household. I had heard the music of Chopin and others at an early age.
E: There is a question we Europeans cannot properly answer, we are so used to our own music. We want to know whether our own music is a conventional or a fundamental human feeling, whether to feel consonance and dissonance is natural or a convention which we accept.
T: Somehow the piano confounds me. The violin pleases me much more.
E: It would be interesting to study the effects of European music on an Indian who had never heard it when he was young.
T: Once I asked an English musician to analyze for me some classical music and explain to me what are the elements that make for the beauty of a piece.
E: The difficulty is that really good music, whether of the East or of the West, cannot be analyzed.
T: Yes, and what deeply affects the hearer is beyond himself.
E: The same uncertainty will always be there about everything fundamental in our experience, in our reaction to art, whether in Europe or Asia. Even the red flower I see before me on your table may not be the same to you and me.
T: And yet there is always going on the process of reconciliation between them, the individual taste conforming to the universal standard. (Reproduced with permission of the publisher.)
Rabindranath Tagore: numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. 6 mai 1861, Jorosanko, Calcuta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor şi filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului şi Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.
Albert Einstein: (n. 14 martie 1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician evreu german, apatrid din 1896, elveţian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin şi Princeton. Autorul teoriei relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.
|
|
Tweet |
sursa?
RăspundețiȘtergere