Muzica înseamnă încântare, eliberare, refugiu, alinare, completare, o parte din univers, viaţa noastră, energie pentru dezvoltare spirituală, suflet, hrană, medicament. Muzica te modelează, te pătrunde, îţi spune cum eşti. Potrivit unui recent studiu științific, o magică secreție din creier are darul de a anticipa desfășurarea unei linii melodioase plăcute, dar şi de a te delecta în momentele în care îţi ajunge la urechi. Cercetările anterioare au sugerat că dopamina, eliberată de către celulele creierului, are rolul de a ne facilita comunicarea cu cei din jurul nostru.
Noua cercetare, bazată pe scanarea minților umane în timp ce se ascultă muzică, pare a arata însă un efect direct al acesteia asupra personalității noastre. Dopamina care, în mod normal, ne sprijină în simțirea plăcerii de a mânca sau a face dragoste, are un aport şi în crearea euforiei determinate de către droguri, ea activând niște circuite specifice din creier. Totodată, dopamina pare a explica de ce muzica este foarte populară în cadrul diverselor culturi ale lumii. Acest lucru ne este explicat într-un articol scris de către Robert Zatorre si Valorie Salimpoor , de la Universitatea McGill din Montreal , pe baza unui nou studiu ale cărui concluzii au fost publicate în jurnalul "Nature Neuroscience". În acest studiu, a fost folosită numai muzica instrumentala, demonstrându-se în acest fel ca vocea umană nu este neapărat necesara in secretarea de către creier a dopaminei. Însă, muzica poate avea şi o intensitate acustică foarte mare, caz în care poate fi mai greu de suportat - cum ar fi în timpul unui concert. Iar muzicienii au frecvent tangenţe cu intensităţi acustice foarte ridicate, ceea ce le poate afecta auzul. De asemenea, există muzicieni care au avut astfel de probleme încă de la naştere sau care au apărut în timp.
Neil Young
El a creat peste 30 de albume unice şi a contribuit la apariţia unui număr mult mai mare, menţinând o calitate aparte a muncii. Cu melodii precum "Ohio", "Heart of Gold" sau "Cowgirl în the Sand", Neil Young a avut un succes hotărâtor, devenind foarte popular. Însă, în tot acest timp Neil a suferit de tinitus, o afecţiune comună printre starurile rock, care este caracterizată prin perceperea unui zgomot în urechi.
Ozzy Osbourne
Ozzy a devenit unul dintre cei mai de succes muzicieni din lume, fiind solistul vocal şi fondatorul celei mai cunoscute formaţii de heavy metal - Black Sabbath. De asemenea, el a iniţiat şi un festival, Ozzfest, care are una dintre cele mai înfloritoare serii de concerte din toate timpurile. Dar, din cauza anilor în care susţinea foarte multe concerte şi mai ales că era vorba de heavy metal, Ozzy Osbourne s-a ales cu pierderi semnificative de auz.
Phil Collins
După ce a înfiinţat trupa Genesis, cu care a avut un succes deosebit, Phil Collins s-a bucurat de o carieră extraordinară şi ca artist solo. Însă, anul acesta el a anunţat că se retrage, motivele fiind mai multe, printre care şi faptul că auzul i-a fost afectat serios de concertele live.
Will.i. am
Will.i. am a avut o influenţă puternică asupra lumii muzicale, atât ca membru fondator al trupei "Black Eyed Peas" cât şi ca producător muzical. El a lansat albume de mare succes, cum ar fi Monkey Business şi Elephunk. Însă, potrivit declaraţiilor lui, are deja probleme cu auzul, fiecare interval de linişte fiind întrerupt de zgomote dureroase.
Brian Wilson
Spre deosebire de ceilalţi muzicieni menţionaţi mai sus, care s-au ales cu afecţiuni ale auzului în urma concertelor în special, Brian Wilson a avut o problemă în acest sens încă de la naştere - auzea foarte puţin spre deloc cu urechea dreaptă. În ciuda acestui neajuns el a orchestrat însă unul dintre mai cele sonore albume - "Pet Sounds" (The Beach Boys), aceasta realizare fiind destul de impresionantă.
Jeff Beck
Influenţa lui este expansiva, atingând ramuri ca heavy metal, muzică electronică şi rock progresiv. Jeff Beck a fost plasat pe locul 14 într-un top al celor mai buni chitaristi din toate timpurile, de către revista "Rolling Stone", însă şi el a fost atins de o problemă de auz - tinitusul.
Eric Clapton
Eric Clapton este singurul artist care a fost celebrat de trei ori în Rock and Roll Hall of Fame. El a contribuit la succesul unor trupe ca The Yardbirds, Creăm şi Derek & The Dominoes (la The Yardbirds a cântat alături de Jeff Beck şi de Jimmy Page, cel care ulterior a fondat trupa Led Zeppelin). Puţini ştiu însă că, în timp ce crea melodii cu care va rămâne în istorie el suferea constant de tinitus, dependentă de droguri şi alcoolism.
Pete Townshend
Chitarist al trupei The Who, Pete Townshend a scris cântece ca "My Generation", "Won't Get Fooled Again" şi "Pinball Wizard". Însă, o înclinaţie către a fi cea mai zgomotoasă trupă din lume i-a făcut pe cei de la The Who să aibă pierderi de auz, problema fiind mai pronunţată la Pete. În ciuda dificultăţilor totuşi, formaţia continua să aibă concerte live extravagante.
Ludwig van Beethoven
Unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii, născut în 1770, a început să îşi piardă auzul în jurul vârstei de 30 de ani. Până în 1814 el a devenit complet surd, dar acest lucru nu l-a împiedicat să mai compună: Simfonia a IX-a spre exemplu a fost creată când deja nu mai auzea deloc. Istoricii nu şi-au dat seamă nici până azi ce a făcut ca Beethoven să îşi piardă auzul, dar o posibilă cauză ar putea fi cantitatea prea mare de plumb din corpul lui sau ritualul neobişnuit pe care îl avea, de a-şi da cu apă rece pe corp pentru a rămâne treaz în unele nopţi.
Patricia Mazoyer
Patricia Mazoyer a urcat pe scenă la 24 ani, când şi-a creat o trupă rock. La 27 de ani acuza deja primele semne de surditate. Atunci a aflat că suferă de acufene, ea credea că ceea ce aude este normal, avea acufene din copilărie. Depresia prin care a trecut a făcut-o să-şi taie părul lung blond şi să se vopsească în portocaliu. În urma unei intervenţii chirurgicale, şi-a recăpătat o parte din auz. Cu ajutorul unui psiholog, ea a reuşit să se reintegreze social şi profesional.
Experienţa prin care a trecut, a făcut-o să înţeleagă cât de puţine sunt informaţiile despre acufene şi cât de uşor pot bolnavii de acufene să cadă pradă depresiilor. Nu există informaţii, nu există asociaţii, nu există tratamente. Suferind de acufene şi surditate, Patricia a reuşit să redea în pictură suferinţa sa, într-o manieră foarte personală. Expresivă şi brutală, arta Patriciei ne aduce aminte de filmul Psycho.
Edvard Munch (n. 12 decembrie 1863, Loyten, Norvegia, d. 23 ianuarie 1944, Ekely) a fost un pictor norvegian, unul dintre pionerii artei moderne, considerat precursor al expresionismului, mai cu seamă un reprezentant al tradiţiei artistice europene decât a celei norvegiene. A fost prin natura sa un solitar, dar, paradoxal, l-au interesat foarte mult relaţiile interumane, care vor reprezenta esenţa creaţiei sale.
A studiat la Oslo şi după o scurtă călătorie prin Europa a hotărât să rămână la Paris. Artiştii pe care îi prefera erau Gauguin şi Van Gogh. În afară de pictură, Munch a creat gravuri, litografii şi xilogravuri, toate concentrându-se în jurul temelor referitoare la viaţă şi moarte, la agitaţia şi dezamăgirile umane. Natura tulburătoare a operelor sale a cauzat stupoare în Berlin şi în 1892 expoziţia tablourilor sale a fost închisă.Cea mai recunoscută pictură a sa este "Ţipătul". Se presupune ca Edvard avea acufene.
Experienţa prin care a trecut, a făcut-o să înţeleagă cât de puţine sunt informaţiile despre acufene şi cât de uşor pot bolnavii de acufene să cadă pradă depresiilor. Nu există informaţii, nu există asociaţii, nu există tratamente. Suferind de acufene şi surditate, Patricia a reuşit să redea în pictură suferinţa sa, într-o manieră foarte personală. Expresivă şi brutală, arta Patriciei ne aduce aminte de filmul Psycho.
Edvard Munch
Edvard Munch (n. 12 decembrie 1863, Loyten, Norvegia, d. 23 ianuarie 1944, Ekely) a fost un pictor norvegian, unul dintre pionerii artei moderne, considerat precursor al expresionismului, mai cu seamă un reprezentant al tradiţiei artistice europene decât a celei norvegiene. A fost prin natura sa un solitar, dar, paradoxal, l-au interesat foarte mult relaţiile interumane, care vor reprezenta esenţa creaţiei sale.
A studiat la Oslo şi după o scurtă călătorie prin Europa a hotărât să rămână la Paris. Artiştii pe care îi prefera erau Gauguin şi Van Gogh. În afară de pictură, Munch a creat gravuri, litografii şi xilogravuri, toate concentrându-se în jurul temelor referitoare la viaţă şi moarte, la agitaţia şi dezamăgirile umane. Natura tulburătoare a operelor sale a cauzat stupoare în Berlin şi în 1892 expoziţia tablourilor sale a fost închisă.Cea mai recunoscută pictură a sa este "Ţipătul". Se presupune ca Edvard avea acufene.
|
|
Tweet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu